Bajescu's Blog

Prima evadare 2011

bajescu — Wed, 11 May 2011 15:02:22 +0000

Concursul Prima evadare 2011 a fost pentru mine chiar ‘prima evadare’ intr-un concurs de ciclism. Inainte de eveniment am mers cu bicicleta pe distante diverse, prin oras si in afara, dar niciodata mai mult de 40 km si niciodata pe ploaie sau noroi. Concursul astfel a devenit o piatra de hotar pentru mine fiindca pe langa faptul ca trebuiau parcursi 55km, vremea a fost extrem de potrivnica iar noroiul a fost la ordinea zilei. Inainte de start povesteau diversi concurenti despre noroiul de pe traseu care blocheaza roti, blocheaza pinioane, etc. insa una erau povestile alta a fost realitatea. Cred ca pe tot parcursul concursului am trecut prin toate tipurile de noroi exitente: noroi fluid care il aruncau rotile la 1-2 metri departare, noroi foarte lipicios care efectiv se lipea de roti si se bloca in furca bicicletei, noroi amestecat cu frunze care forma pe roata adevarate senile ale bicicletei, noroi foarte gros care odata intrat cu bicicleta in el nu mai puteai pedala. Plecasem cu gandul ca ploia va fi cel mai greu impediment in cursa, insa noroiul s-a dovedit pe departe cel care a contat. Cursa am terminat-o in aproximativ 6:30 perioada care am dedicat-o in exclusivitate gandirii, discutiei cu diversi participanti cu care concuram si binenteles pedalarii si impinsului de bicicleta pe portiuni unde traseul era de netrecut pe bicicleta in opinia mea. Am constatat ulterior cei care au terminat primii au coborat de pe bicicleta doar cand au dorit nu cand nu au mai putut, insa asta e o alta discutie. Din graba nu mi-am luat o sursa de muzica la mine, astfel ca tot traseul l-am dedicat asa cum am mai spus discutiilor cu participantii cu care ma intilneam si gandurilor diverse. La inceputul cursei gandurile era de natura generala, ma gandeam la cat de mult noroi este, ma gandeam la lucruri diverse in general din viata, ma gandeam cam cati km am trecut, ma uitam in jur si admiram pe cei care au organizat totul. Din loc in loc mai ma intilneam cu persoane care, ca si mine, nu mai puteau merge cu bicicleta si o impingeau. Discutiile erau in general simple, mai mult despre diferenta dintre vremea editiei de anul trecut si cea actuala. Alte discutii erau despre biciclete, despre efortul depus… Gandurile care m-au cuprins dupa primii 20 km au devenit mult mai concentrate pe concurs, nu mai puteam sa ma gandesc la lucruri care nu tineau de concurs si numai despre traseu, despre bicicleta despre starea in care eram, cand trebuie sa beau apa, cand trebuie sa mananc, pe care partea a cararii sa o iau sau mai bine zis, a baltii. In acelasi timp eram concentrat sa vad pe unde o iau celilati si sa ma inspir din alegerea facuta de ei. Eram atent la comportamentul bicicletei iar cand intilneam participanti cu probleme la bicicleta deveam mult mai ingrijorat. Noroiul acaparase trusa, bidonul de apa, manusile iar o problema cat de cat minora la bicicleta presupunea o pauza destul de lunga. Dupa ora 14:00 am inceput sa ma uit la ceas si sa aproximez cam cati kilometrii mai sunt pana la final, luand in calcul media cu care rulasem pana in prezent. De la inceput imi prousesem sa nu ma uit la kilometraj fiindca vroiam sa nu devin dependent de el. Deja se auzea ca primii au sosit pe la 12:00 si ceva si o parte din ganduri se intrepta spre performanta lor. Ma tot gandeam cata forta, cata determinare au avut sa scoata un timp atat de bun pe un traseu atat de neprietenos. Toata admiratia pentru ei. Dupa 45 km, discutiile cu participantii sau mai diminuat, zambetul de pe fata imi cam pierise, asteptam din moment in moment sa dau de o zona mai buna unde sa se poata pedala normal … Cand intilnem portiuni de drum pietruit speranta imi revenea si tot speram ca drumul sa fie asemanator pe o distanta mult mai lunga, insa asta nu s-a intimplat. Unul din tipurile de noroi amintit anterior reveneau pe traseu iar lucrurile redeveneau epuizante. Tin minte foarte bine ultimii 5 km. Iesisem dintr-o portiune de padure unde discutasem cu un baiat despre cat a mai ramas din traseu, imi spusese ca drumul v-a continua pe camp o portiune si apoi tot prin padure pana la final, mi-am scos din cap ca voi mai merge pe asfalt sau pe vreun drum acceptabil si am inceput sa pedalez. Vantul de pe camp batea exact impotriva inaintarii, ploia incepuse marunta. Nu mai era nimic suprinzator , insa ma gandeam ca 5 km este o distanta foarte mica si o comparam cu diferite distante cunoscute. Pe camp nu am mers foarte mult undeva la 1 km si ceva, a urmat iarasi padurea cu noroiul ei specific … Era marcat fiecare kilometru si odata cu trecerea lor ma raportam la alta distanta. Imi pierse orice gand care nu tinea de cursa, orice amintire anterioara. Ma gandeam doar la cursa si aveam amintiri doar de la inceputul cursei. Ma gandeam ca voi reusi sa ajung la final, imi propusem pe la ora 3 si ceva sa ajung la 16:30 si am reusit. Am ajuns la 16:26 . Cand am ajuns, eram bucuros de faptul ca imi atinsesem telul, ca ceea ce mi-am propus am dus la bun sfarsit. Nu conta pe ce loc am ajuns ci faptul ca am ajuns la final. Este o senzatie specifica acestor momente, este o senzatie de bine care iti invadeaza corpul. Mai mult, trecand peste faptul ca dupa aceea se instaleaza oboseala in corp, mintea este fantastic de deconcentrata. Acele 6 ore jumatate parca au fost zile intregi departe de gandurile si grijile cotidiene, au fost ca un concediu, epuizant dar odihnitor pentru psihic. Doresc sa continui acest tip de provocare sa vad pana unde pot ajunge.

Multumesc celor cu care am vorbit de-a lungul traseului, nu ii cunosc, nu stiu pe ce locuri au ajuns dar sper sa ii mai revad la alte concursuri si doresc sa felicit organizatorii pentru profesionalismul de care au dat dovada.

Prin padure cu bicicleta

bajescu — Tue, 26 Apr 2011 12:49:52 +0000

Am pornit cu bicicleta de acasa cu gandul de a cauta cateva trasee pe langa Bucuresti departe de circulatia intensa din Bucuresti sau de pe DN1. Am intrat pe la Academia de Politie prin padurea pe la Baneasa pe langa Zoo, iar la caretierul Greenfield Rezidence am intrat pe un drum forestier care arata chiar bine. Soare, temperatura placuta, chiar au fost cativa km perfecti, insa la iesirea din padure am ‘reusit’ sa culeg nu mai putin de 3 tzepi ( doi in roata din spate si unul din roata din fata) care mi-au luat cam o ora din timpul destinat drumetiei. Norocul meu ca am avut petice si trusa la mine fiindca altfel se schimba situatia. mai multe detalii despre traseu aici.

Cateva maxime

bajescu — Fri, 01 Apr 2011 18:04:43 +0000

Intotdeauna pacea urmeaza dupa un razboi !

Despre relatii

bajescu — Fri, 01 Apr 2011 17:37:51 +0000

Ea si el intr-o relatie ar trebui sa fie precum mandibula si maxilarul. Chiar daca ambii au defecte si nu sunt perfecti nu se jeneaza unul pe celalalt, ba mai mult se ajuta reciproc..

SugarCRM in Romania

bajescu — Fri, 25 Mar 2011 09:23:30 +0000

Pe 17 Martie 2011 Mycroft System a organizat un eveniment despre CRM. Publicul tinta a fost reprezentat de directori de vanzari si directori generali de la companiile mici si mijlocii. Evenimentul a avut drept scop:
1. Identificarea nevoilor companiilor din Romania privind solutiile de management al clientilor;
2. Sublinierea importantei utilizarii unui sistem de management al clientilor pentru o dezvoltare fireasca a companiei in viitor;
3. Prezentarea solutiei de la compania SugarCRM;
4. Pasii care trebuiesc urmati pentru o implementare de succes.

Dupa desfasurarea evenimentului putem afirma ca nevoia companiilor mici si mijlocii privind sistemele de CRM este relativ scazuta fiindca in majoritatea companiilor mici si mijlocii nu sunt definite procesele de lucru. Exista inca in piata convingerea ca definirea proceselor si utilizarea unui sistem standardizat de lucru sunt posibile doar in companiile mari fiindca aceste costuri sunt uriase. Acest lucru era adevarat acum 5-10 ani. In prezent companiile mari de software au identificat aceste nevoi in piata si au dezvoltat solutii pentru business-ul mediu.
Astfel compania SugarCRM pune la dispozitia clientilor sai atat solutii Open Source in care costurile cu implementarea sunt foarte mici cat si solutii licentiate unde costuile sunt putin mai ridicate insa trebuie mentionat faptul ca valoarea adaugata muncii departamentului de vanzari este mult mai mare fata de costul licentelor.

Daca facem o paralela intre sisteme ERP si CRM putem spune ca situatia gradului de penetrare al sistemelor CRM este la nivelul anilor 2000 pentru sistemele ERP. Consider ca in aproximativ 10 ani platformele CRM vor fi la fel de utilizate cum sunt in prezent utilizate cele de ERP.

Companiile mici si mijlocii in prezent ar trebui sa isi identifice procesele de lucru, sa le documenteze, sa faca evaluarea solutiilor existente pe piata si in final sa evalueze costurile. Desigur acest proces consuma resurse si in general schimba mentalitatea persoanelor implicate, insa desfasurat intr-un mod corect va modifica in bine atat mentalitatea cat si procesul de lucru.

Arhitectura si nu numai

bajescu — Sun, 13 Mar 2011 18:43:59 +0000

Unii oameni se nasc muzicieni ! E adevarat, se spune despre ei ca au ‘urechea perfecta’;. Alti oameni se nasc pictori. E adevarat, finetea observarii vizuale este atat de buna incat pot face o distinctie a nuantelor de culori de cateva ori mai mare fata de persoanele obisnuite. Eu trebuie sa recunosc un lucru: imi plac constructiile si amenajarile interioare. De ce? E greu sa va explic altcuiva pentru ca in primul rand imi e greu sa imi explic mie! Cert este ca pasiunea pentru a face lucruri concrete am deprins-o demult si, veti intelege, mi-e greu sa ma schimb …
Merg des prin oras cu masina si privesc constructiile, cladirile, atat cele noi cat si cele vechi. De fiecare data ma uit la liniile cladirilor, la modalitatea in care sunt integrate in zona, la finisaje. Daca la cladirile vechi cel putin cele importante ale orasului se observa ca arhitectul a acordat atentie sporita acestui fapt, la constructiile noi acest lucru a trecut pe un plan secundar, sau chiar nu a fost luat in calcul. Sunt convins ca toti arhitectii stiu ca valoarea unei constuctii o da si modalitatea de incadrare in existent nu numai forma si aspectul cladirii sau constuctirei in sine. Si atunci de ce se intimpla acest lucru ? Numai aspectul finanicar conteaza ? Ce se intimpla peste 100 de ani ?
Un exemplu elocvent este noul pasaj de la Basarab. Din punct de vedere constructiv nu neg faptul ca este in regula sau ca nu s-au folosit materiale de calitate si nu va fi o constructie durabila in timp, insa nu pot sa nu remarc incadrarea in zona. Sunt convins ca privit de sus se observa ca nu sunt linii calde care sa se imbine intr-o ordine fireasca unele cu alte; se observa ‘rupturi’ in aceste linii, bratele secundare alte pasajului sunt integrate brutal in linia strazilor existente iar toate aceste aspecte dau o imagine de ansamblu neplacuta. Acum in era computerizarii oare nu s-au observat aceste mici detalii ? Oare cum erau in stare stramosii nostri in trecut sa observe aceste lucruri fara imagini virtuale, fara fotografii si alte tehnolgii folosite astazi ?

Si totusi functioneaza !

bajescu — Tue, 04 Jan 2011 13:28:01 +0000

2011 a inceput destul de promitator in ceea ce ma priveste, insa pe 3 ianuarie dimineata mi-am gasit masina fara oglinzile laterale… Este prima data cand mi se intimpla asa ceva si nu stiam ce sa fac mai intai, asa ca am plecat la birou privind din cand in cand in golul ramas, astfel incat nu reusem sa uit incidentul…(Ca un fapt divers, este foarte foarte greu de condus si mai ales de parcat fara aceste oglinzi laterale). Am ajuns la birou, m-am uitat pe net dupa oglizi, preturi, oferte (nu am CASCO). Impins de la spate, intr-un final am cedat si m-am dus la politie sa declar furtul. Nu pot sa spun cat de rezervat eram in ceea ce priveste cazul. Aveam in minte multe imagini cu masini fara oglinzi si consideram banal acest furt. A fost foarte bine ca m-am uitat la costul lor fiindca in multitudinea de hartii care a trebuit sa le completez la politie, mi s-a cerut si acest lucru: valoarea prejudiciului … aproximativ 500 lei. Dupa completarea declaratiilor si efectuarea tuturor procedurilor care se fac in astfel de cazuri, am plecat de acolo multumit ca am facut acest lucru mai mult din spirit civic. De fapt asta a fost si motivul principal pentru care am ajuns la sediul politiei fiindca eram sigur ca nu se va intimpla nimic.
Astazi 4 ianuarie primesc un telefon … exact … de la politie! Eram invitat la sediu pentru a identifica oglinzile. Ajuns acolo, am fost pus in posesia oglinzilor in perfecta stare, binenteles ca le-am identificat fiindca, am uitat sa mentionez… erau marcate cu numarul de inmatriculare al masinii. (da, se fura si oglinzi personalizate… cine oare cumpara astfel de oglinzi?)
Nu va pot spune ce placut suprins am fost de acest lucru.
Intr-o perioada in care totul ni se pare ca functioneaza din ce in ce mai prost, constat ca unele lucruri functioneaza daca la randul nostru suntem mobilizati sa le facem sa functioneze. Acest incident mi-a intarit convingerea ca schimbarile incep cu noi, ca este important daca ne dorim sa se schimbe ceva atunci sa participam activ la aceasta schimbare si nu sa stam pe margine si sa ne dam cu parerea, sau mai mult, sa judecam.
Daca nu ma duceam sa declar furtul mi-e greu sa cred ca mai aveam vreo sansa sa le gasesc.
Este un lucru destul de banal insa mi-a aratat ca totusi lucrurile functioneaza chiar daca nu 100%, insa trebuie sa ne implicam si noi in acest proces.

Valoarea utilizarii SugarCRM

bajescu — Thu, 09 Sep 2010 09:50:51 +0000

In discutiile cu clientii apare urmatoarea intrebare:
De ce trebuie sa folosesc SugarCRM cand am Ms Outlook si Ms Excel ?
Sunt de acord ca o persoana care foloseste de cativa ani aceste aplicatii, in activitatea curenta, este reticenta la folosirea altei aplicatii care in esenta face cam acelasi lucru. De cele mai multe ori ne scapa din vedere valoarea ascunsa a utilizarii acestui gen de aplicatie care, din punctul meu de vedere, este cel mai important. Centralizarea si standardizarea datelor introduse de catre oamenii de vanzari, este cel mai pretios lucru pe care SugarCRM il ofera companiilor. Se consuma resurse enorme pentru generarea de rapoarte pe perioade mai lungi de timp ( trimestriale, semestriale, anuale, multianuale) , mai ales cand fluctuatia in firma este ridicata iar majoritatea pleaca cu ‘agenda personala’ fara sa lase nici un statut celui/celor care preiau responsabilitatile lui.
Pe baza acestor date stocate, se pot face in timp real rapoarte privind analiza activitatii departamentului in functie de perioada/produs/zona. Deasemenea tot aceste date pot constitui baza realizarii unor previziuni privind vanzarile.
In plus, SugarCRM ofera posibilitatea de conectare a Ms Outlook si Ms Excel la aplicatie ceea ce duce la usurinta utilizarii aplicatiei.

Portret Adevarul de seara

bajescu — Tue, 31 Aug 2010 19:37:21 +0000

Angajatii vin si pleaca …

bajescu — Tue, 31 Aug 2010 18:38:17 +0000

Se spune ca nici o persoana dintr-o firma nu este de neinlocuit. Se mai spune ca orice organizatie trebuie sa aiba solutie de rezerva pentru toate pozitiile din companie.

Intrebarea mea fireasca este: “Cate companii isi cuantizeaza pierderile provenite din fluctuatiile personalului?”
Cand vin si pleaca angajatii, pe langa efectele benefice care apar, odata cu aceasta fluctuatie, exista si o multime de efecte negative care influenteaza mai mult sau mai putin activitatea din firma.
O atentie deosebita ar trebui acordata fluctuatiei din departamentul de vanzari, zona cea mai fierbinte a unei organizatii.
Fiind un departament cu cea mai mare expunere, orice modificare din acesta duce la repozitionarea imaginii firmei la nivelul clientilor. Daca sosirea unui nou angajat este benefica si aduce de cele mai multe ori un plus de imagine firmei, plecarea unei persone este asociata de cele mai mult ori cu discutii despre motivele plecarii atat in randul angajatilor ramasi in departament cat si in randul clientilor.
Intrebarea fireasca este “De ce a plecat?” Urmeaza, “A fost vanat?”, “A plecat din cauza nemultumirii?” adica urmeaza o serie de dezbateri de pareri in functie de informatiile, mai mult sau mai putin complete, a persoanelor implicate in discutie.
In 100 % din cazuri aceste discutii stirbesc imaginea firmei ! Cat de mult sau cat de putin se va intimpla acest lucru, este determinat de pozitia persoanei in organigrama si de gradul lui de influenta atat in interior cat si in exteriorul companiei.
Daca aceasta stirbire a imaginii nu ar influenta atat de mult organizatia, transferul de informatie de la cel care pleaca la cei care raman este o adevarata problema pentru orice firma.
In majoritatea cazurilor acest transfer se face atat verbal cat si in scris pe o perioada determinata de timp. In peste 80% din situatii, acest trasfer este incomplet si aici ma refer la transferul informatiilor cu privire la clienti, la oferte trimise , la oportunitati, la potentiali clienti, informatii de piata, etc. Lucrurile devin mult mai grave cand avem situatii de “rea credinta”.
Cand avem un istoric de 2 – 3 ani care trebuie transferat cu o medie de 30 – 50 clienti si 200 – 300 de potentiali clienti iar aceste cifre reprezinta un procent de 25-30% din activitata companiei, situatia devine destul de ingrijoratoare.
Ce este de facut ? Solutia care poate minimiza cel mai mult impactul acestei situatii asupra firmei este folosirea SugarCRM in departamentul de vanzari.
Odata cu introducerea activitatilor din acest departament intr-un sistem centralizat, usor de utilizat, informatia este in siguranta, aceasta poate fi transferata la unul sau la mai multi angajati care raman in departament iar cantitatea de informatie transferata nu este determinata de catre starea angajatului “in cauza” ci de catre seful de departament.